Se jertfesc versuri pe coala in directii corelate
Slefuiesc alei mentale, deschid poteci rafinate
Flux flexibil de fotoni cu acorduri de chitara
Sinistrate-n controverse cu parfum de Primavara.
Am sters tristetea cu-n zambet, inima mi-a dat trezirea
Amazonu-i in sedinta, lipsa lipsei e-mplinirea
Vorbeam cu o umbra rosie clandestina-n frau de drum
Inchideam ochii aici, deschideam in alt taram.
Am lasat in urma falsii ca pe pasi si fara scop
Si am constatat ca iadul, raiul par a fi acelasi loc
Nu am trecut cu vederea ca nu stiu un' se ducea
D-au trecut minutele prin oglinzi in fata mea.
Croiam schite de-asfintit c-un papirus de cobalt
Compresat si-atat de dulce precum fire de diamant
Mi-am pierdut mintile si n-am stat sa le caut pe alei
Daca speranta moare ultima, esti mort dinaintea ei.
Directia mea-i unde bate ceata verde defrisata
Unde zeii si ateii nu au calcat niciodata
Unde-i liniste deplina pe o miriste eterna
Unde visu-i vis lucid cand iti pui capul pe perna.
Paradoxal ai in ADN, fiecare dinastie
Si tu esti si tu patat cu pacatul din vecie
Vrei o sentinta clara si concisa, nu te judeca
Ca nu ai dat la drept si n-ai vreun drept asupra ta.
Acum asculta-ma, si mie multi mi se par ridicoli
Si dupa cum vezi sunt prea mandru ca sa am idoli
Picaturi de bezna ard pe arhipelag, nu mai e mult
Pana cand vantul bate, frunzele cad duse de vant.
Mi s-a spus sa las ce scriu, sa uit ca am inspiratia
De a face asta dar ce fel de tata-si abandoneaza creeatia?
Nu renunt la asta, de ce-as face-o, ce-mi poti oferi mai bun?
Poezia e regina si ii sunt pe veci stapan.
Raman acelasi idiot si zic tot ce-mi trece prin cap
Atunci cand sufletu-ti vrea raul mintea-i singurul aliat
Si tot ce incerc sa fac e sa repar caractere
Care vor sa lasa restu-n urma si sa treaca de bariere.
Imi place sa-i las cu sufletu la gura, eu il tin cat mai departe
Si stiu ca tot adevarul e aflat doar dupa moarte
Ca si o carte, viata-i o carte, vrei, nu vrei, ai de citit
Si raspunsurile pe care le cauti le gasesti doar la sfarsit..