Azi nu sunt frunze argintii
Nici verzi, nici bleu, nici negre nu-s
Nu-s nici poteci de amintiri
Ca să te-ntoarcă acum din drum.
Esti numai tu, atât de tu
Si zâmbetele împrejur
Ca un amurg turcoaz de plumb
Ce-l fură linistea din jur.
Era frumos, stiu că era
Dar nu trăii cu ochii-nchisi
Ca să visezi usor asa
Si să le pierzi. când îi deschizi.
Mă întelegi? precis că da
Azi nu sunt frunze argintii
Trăieste-le, nu le lăsa
Să îti devină amintiri..