Iar buzele tale sunt, mama,
O rana tacuta mereu,
Mereu presurata cu tarna
Mormintului tatalui meu.
O, buzele ce sarutara
Al tatei mormint
Mai mult ca pre dinsul,
Pre tata, -n
Putinii lui ani pre pamint.
Acuma cind nu te poti, mama,
De sarea din sale pleca,
Cine ridica mormintul
Spre gura uscata a ta?!