# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Parcă se prăbuşesc palate
- George Magheru

trimise de CorvinCorvin.

Simţeam parcă se prăbuşesc palate
Şi parcă altele răsar din nori,
Şi zgomote de dărâmare se iviră
Ca la schimbarea unui vast decor;.

Şi începea lumina să se-agaţe
Ici-colo de-un rechin, de coama spumii,
O uşă s-a trântit şi, de odată,
Prin fulger am văzut pe poarta Lumii,.

Întunecatul spate trist al nopţii
Şi pieptul zilei care a venit;
Frecându-şi ochii, Lumea parcă spune:
"Pe ce tărâmuri, oare, m-am trezit?".

Şi începea în cer să se ghicească
Palatu-n care stă eternul Domn;
Coloanele erau sus aurite,
Iar jos, se coborau adânc în somn.

Şi lumea, printre voaluri înroşite,
Prin care se stingeau visuri lactee,
Iar adormea, părând în dimineaţă
O somnoroasă, tainică femee.

"O, te iubesc!", spunea ea unui gnom

Ce-i săruta în somn ochiul şi zarea,
Iar sânul sub sărutu-nchipuit
Se ridica şi se umfla ca marea.

"Trezeşte-te", spuneam eu adormitei
Înfăşurată-n neguri ca-ntr-un lutru.
"Trezeşte-te, căci visul din afară
E-atât de sfânt cât visul dinăuntru!".

"O, te iubesc", spunea încă dormind,
Privind pe dedesubt spre ochiu-nchis.
"Trezeşte-te! "-i spuneam, "şi-n realitate
Continuă vorba începută-n vis!".

Şi ea clipi şi iar închise ochii,
Căci i-a pătruns, prin gene blonde, soare;
"O, aş dormi, o, aş dormi în veci,
Căci mi-este frică de-orice deşteptare!".

Şi-apoi deschise-ncrezătoare ochii
Şi nu se dumirea de-atât frumos,
Căci viaţa noastră e o prelungire
A unui vis lung şi misterios.