Lună!
Alene
Trece
Pe olane
Mâna ta
De cretă
Rece.
Tu
Torci
Caerul fin
Ca o femee
Ce adoră
Broderii
De aur.
Leneşă,
Din lânişul
De nori,
Pui luciu
Brumăriu
Pe ramuri,
Ne pui în cale
Hamuri
Aurii.
Când răsari
Voinţa-abdică
Şi tu ne-alini
Anihilarea,
Ne adormi
Dorurile vii,
Ne alinţi
Lentele insomnii,
Şi ne dai
Un extensiv
Vis net.
Atunci,
Memoria
- Ca obeliscul
Din Luxor -
Urcă
În refluxuri,
Sau cuprinde
- Ca într-o oglindă -
Povestea Lumii,
Când pe Nil
Colindă.
Ştim tot ce ştiu
Evii,
Tot ce-a ieşit
Din seva
Evii,
Şi, ca Indul
Ce se-ntinde
Pe deşerturi,
Mintea cuprinde
Tot pământul:
Răsari, Lună!