Versuri Peisaj de toamna
- George Coșbuc

Toamna tirziu,
In noaptea cu luna,
Cum vijiie codrul
Si geme, si suna!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rasare
Si vine, si creste
Mai iute, mai tare:
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Si bine-ntelege
Al ostilor vuiet
Din norduri pornite
El vrea sa rascoale
Puteri obosite

Si-njur, si urla,
Ca-si simte pieirea.
Si galben se face,
Nu poate s-adoarma,
Nu-si afla nici pace,
Si tremura codrul
Cu inima rupta
De spaima, se zbate,
Cu vintul se lupta,
Pocneste si suna
Si-si urla durerea,
Caci vintul il prinde
Si-l stringe de mijloc,
Topindu-i puterea!