Versuri După vinul ăsta plec
- Gani feat Doc

[DOC].

Eşti o femeie fină, din cele croite din cea mai scumpă stofă
Dar viaţa mea e plină de dame înşelate cu cea mai scurtă strofă
Nu sunt genul nesimţit s-o ard "muzica-i pe primul loc, fă! ", "N-ai loc în top, fă! "
Cuvântul e scutul şi arma mea, dar n-are mâner ca o tomfă.
Dar ştii că mă ţin de cuvânt până mor,
M-aştern rând cu rând până adorm
Rulând până zbor ca un cocor prin eterul de un rece trezitor
Al dimineţilor în care-mi storc ultimul pahar pe limbă
Vreau să trăiesc pururea şi treaba-i simplă - asta mă face nemuritor!
Şi plec, fiindcă nu-s vreun actor, se vede că-s cu gându-n rânduri
Dar lasă-mă te rog să scriu, căci după ce-mi bagă trupu-n scânduri
O să mă auzi prin oraş cum bântui, cum ăştia-mi repetă vorbele de duh,
Cum tobele te duc în inima muzicii, ţi-arăt cum slovele seduc
Şi mi-e frică că stai cu mine doar pentru ce scriu
Mintea mă instigă - "hai în filme iar! ". Mă duc, că e târziu
Că tu eşti azi aici, mâine în altă parte şi eu mereu cu foi sub coate
Toate uzate, mâzgălite, mototolite, dar nepătate!.

[REFREN].

Toate vin şi toate trec
Ore se scurg, ca vinul ăsta sec,
După ce trec, încep să le-nţeleg
Mă duc să scriu, după vinul ăsta plec.

Toate vin şi toate trec
Ore se scurg, ca vinul ăsta sec,
După ce trec, încep să le-nţeleg
Mă duc să scriu, după vinul ăsta plec.

[Gani].

În stil propriu, fac substative să nu mai fie comune

Da' ca să sune aşa cum auzi tre să pierd nopţi, hai zi pe bune
E ceva rău în asta? Atunci când principala intenţie
E ca versurile astea s-atingă statutul de colecţie.
Prin muzică vreau să mut munţi, da-mi vine uneori să-mi iau câmpii
Când mai simt reticenţă şi rezistenţă, dar asta sunt şi
Muzica-mi oferă mult, dau tot - ia-mă aşa cum sunt!
N-ascult, mi-am pus în gând să lupt încât vreau mai mult decât doar să-ncânt când cânt!
Mintea îmi fuge, zorii mă prind, paharu' aproape gol
Mă ştii cu filme-n cap, nu-s măşti e un singur rol
Muzica nu-i tot, da-i undeva acolo sus, să n-o lăsăm să cadă
Vreau să clădesc o temelie, nicidecum doar faţadă.
Şi nu mai sunt copil demult, dar incă-mi place să mă joc - cu litere
Când mă duc la studio spun multe, nu-mi retrag cuvintele
Plec! Mă cheamă inspiraţia şi, deşi pare clişeu,
Mă duc să scriu acum, dar ştii că mă-ntorc mereu!.

[REFREN].

Toate vin şi toate trec
Ore se scurg, ca vinul ăsta sec,
După ce trec, încep să le-nţeleg
Mă duc să scriu, după vinul ăsta plec.

Toate vin şi toate trec
Ore se scurg, ca vinul ăsta sec,
După ce trec, încep să le-nţeleg
Mă duc să scriu, după vinul ăsta plec.

DOC.

Mai bem vinul ăsta şi plec
După ce bem vinul ăsta, eu plec
Nu sunt homo, nu sunt bleg, dar m-aştept să înţelegi
Tre' să scriu, după vinul ăsta plec!