În Bucureştiul iubit
În Bucureştiul iubit,
Azi negura s-a risipit
Şi în străvechiul oraş
Vieţii-i croim nou făgaş.
Vrem ca în anii ce vin,
Ca-n basme să te-mpodobim,
Mândru spre soare să creşti
Oraş iubit, Bucureşti.
Visuri cresc îndrăzneţe
Pline de tinereţe,
Mâine, ele-or să fie
Faţa oraşului vie
Privirea s-o încânte
Şi gândul să-l avânte
Zidirea cea măiastră,
Vrednică de vremea noastră.
Ţi-s mulţi la număr anii,
Bătrâni îţi sunt castanii,
Dar eşti la fel de tânăr,
Ca noi, iubit Bucureşti
Gândul ni te arăta,
Frumos ca niciodată,
Mai viu sclipi-vor stele
Pe noile şantiere.
Covor de flori în parcuri,
Vântul zburând pe lacuri
Înalt pe bulevarde
Mii de luceferi vor arde
Căci noi şi minunate
Adânc vor fi săpate
Şi până-n depărtare
Cântecul tău va străbate.
versuri: Ştefan Iureş, N. Nasta şi I. Hobană
muzica: Mauriciu Vescan (1950)