I.
Atat de rar vedem in jur ochi stralucind curat,
Acum cand totul e sa iei, sa n-ai nimic de dat.
In tot mai greu lovesti s-aduni averi fara egal,
Cum sa mai credem in povestii?
Cand totu-i pe cantar!
II.
Ce vila ai? Ce bani produci? E tot ce ne-a ramas!
Privesti in urma sa-ntelegi, sa stii care-a fost primu pas
Ochii ei mari radeau plangand, ce bine-ti amintesti
Dar nu mai stii de ce-aplecat, nu stiiiiiiii de ce te fersti
III.
Tot alergand dupa averi ne ratacim de tot
Pustii, prea singuri si straini de noi, ne invartim in loc
Renunti mereu, te-ascunzi mereu de tot ce-ai vrea sa fi
Curand ajungem oameni mari, fara a fi fost copii x5
IV.
In care vis te-ai ratacit? Care dorinta ti s-a implinit?
Tot alergand dupa averi ne ratacim de tot
Pustii, prea singuri si straini de noi, ne invartim in loc
Te-ntrebi mereu unde-ai gresit pe drumul ce-ai ales
Si-ajungi batran si vezi plangand ca n-ai avut vreun sens.
Traducere automată
Bellamarya
Tipărire
Corectează
