As vrea să te strig, dar n-am putere..
Am inima arsă şi plîng de durere!
Iubirea mea e un izvor de suspine,
Ce naşte din dorul aprins spre tine dragul meu!
Nimic nu mai poate să m-oprească din plansu-mi,
Căci dragostea ta pentru mine s-a stins..
Şi ce poate fi mai trist Şi mai greu,
Decît despărţirea de dragul inimii mele?
Ah, ce n-aş da şi ce n-aş face
Ca-n viaţa mea să te pot întoarce???
Aş cade în genunchi şi ţi-aş cere iertare..
Să ai măcar milă şi-un pic de-ndurare!
Dac-aş putea, ţi-as da cerul cu stele,
Cu lună, cu soare şi cu visele mele,
Aş străbate pamîntul de jur-împrejur
Şi-n dar ţi-aş aduce tot ce-i mai pur,
Dar nu am decît o inimă frintă,
Ce-şi plînge durerea şi dragostea-şi cîntă..
Ah, cît îmi doresc să fii doar al meu
Şi să trăiesc cu tine împreună, mereu!..
Dar numai tu mă poţi ferici,
Doar tu eşti în stare de-a mă iubi!
Doar alături de tine eu sunt fericită
Şi doar în braţele tale voi fi împlinită,
Căci dragostea mea fără tine e seacă,
E ca drumeţul ce vine şi pleacă!
Dar tu ai fost şi vei rămîne în veci
Un ocean de iubire, în nopţile reci!
Am sufletul trist, rănit şi pustiu,
Căci dorul din mine vrea cu tine să fiu!..
Doar lacrimi, dor şi-o dulce-amintire,
E tot ce-a rămas din a noastră dragoste pura!
(29 noiembrie 2010)