[Strofa 1:].
Nu stiu cati dintre voi veti intelege ce-am sa zic,
Ca nu sunt si nu am fost bogat de mic,
Totusi ma simt foarte bine, si admit,
Sunt un tanar deranjat si foarte uimit.
Viata m-a pus la grea-ncercare,
Mi-a tras in cap numai pumni si picioare,
A considerat ca-i bine sa ma-mpinga de la spate
Nu mi-a lasat nici timp de respiro, frate.
Nimeni nu m-ancurajat sa scriu,
Nimeni nu mi-a spus ce versuri sa subscriu,
Marea majoritate mi-au zis ca doar descriu,
Fapte si-ntamplari sub forma orala, da' stiu,.
Asa am inceput sa pun pe foaie,
Sa-mi povestesc viata-mi greoaie,
Si-au inceput sa-mi vina-n cap ganduri o droaie,
Pana cand prima strofa m-a luat la bataie.
[Strofa 2:].
Urmatoarea dimineata, am luat un pix si doua coli,
Cu scopul de a-mi rascoli,
Ganduri si-amintiri ce m-au facut a ocoli
Adevarul dureros ce-ncepuse a ma zvarcoli.
Bine-nteles ca nu mi-a iesit din prima,
Ca prietenii-mi ziceau ca nu ma pot exprima,
Sa nu incerc sa ma joc cu rima,
Ca la un moment dat ma va deprima.
Da' nu i-am ascultat deloc,
Am inceput sa dau battle-uri cu tovarasii la bloc
Faceam rime-n cap, le dadeam pe loc,
Zici c-ardea-n mine-un ditamai foc.
Si-apoi l-am descoperit pe net, nu fata-n fata,
Pe MaT, de zici ca-l cunosteam de-o viata,
Si el avea acelsai vis, doar ca,
Avea textu' gata scris, pe masa..