# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Codru
- E-An-Na

Şuier aspru, prin ce văi
te petreci, subt crengile moi?
Peste rădăcini şi spini,
pe cărări cu mărăcini,
Prin ciulini ascunzi lighioane
născătoare de ghinioane,
Poartă boli în al tău pântec,
împleteşte-n lunci un bocet.

Frunzele cad şi zările se varsă,
Apa e neagră, piscu-i scobit.
Ce deznădejde sădit-a omu'
'n pântecul lumii – cânt adormit.

Eu rag cu inima-nflorită
la mugetul de jale,
descumpănit, în pripă,
născut de-un glas din vale.
Rămâi să pieri!
Rămâi să simţi!
Azi, dezmierdat de soartă,

de veacuri, văzu-ţi, îmbrăcat
cu spini, cărarea-arată-ţi.

Unde calea şerpuieşte,
Uite! Încalecă zarea.
Pasul meu uşor îl ţese..

Uite, văpăi
Peste cer se-ntind.
S-a-mplinit
Ceasul.
Uite, văpăi
Peste cer se-ntind.
S-a-mplinit
Ursita.

Unde calea şerpuieşte,
Uite! Încalecă zarea.
Pasul meu uşor se pierde..

Codru, ridică-ţi ascuţitul pinten,
crestele albe, suflul pierit!
Strigă-ţi durerea către înalturi
Spre a-ţi renaşte duhul cernit!