# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Scopul omului
- Dimitrie Bolintineanu

trimise de IoanaIoana.

Spre tarmul ce se pierde in noapte si in ceata
Curand o sa atinga a-l vieti-mi vas fragil.
Si ma intreb pe mine aici, in asta viata,
De cand traiesc in doruri la ce am fost util?.

Si sunt mai mult in lume ca umbra trecatoare
Ce-o lacrima arunca in cursu-i d-un minut,
Ce nici nu invaleste, nici da acestui soare
Mai multa stralucire, nici fermec mai placut?.

Ma-ntreb ce este oare a noastra misiune,
Noi, care-aici in viata n-avem decat o zi?
Noi, ale caror fapte, tarana, fala, nume
Se spulbera in vanturi -nainte d-a luci?.

Cararea mea in lume se sterge de sub soare :
Amara calomnie paleste-al sau color.
Tot omul lasa-n urma-i ce lasa-o dulce floare :
Prefumul d-o secunda pe vantul trecator.

A unei soarte astfel, vai! pretuia durerea

Ce inimele nostre adapa cu venin
Necazul unei mume, ce si-a zdrobit placerea
Veghind cum se formeaza al ei prunc pentru chin?.

Acest argil molatec ce vantu-o sa rapeasca,
Ori merita onoarea sa poarte-n al sau san
O flacara de spirit, rasfrangere cereasca,
Ce ca un rob asculta de lut ast crud stapan?.

Asa ma-ntreb si Domnul raspunde bland dorintii :
" Tot ce traieste-n lume are cuvant profund.
O floare sa profume in capistea fiintii,
O raza sa-aureasca abimul fara fund!.

O lacrima s-aline un suflet in durere.
Si roua sa fragide arsitele de zi,
Si tu s-aduni p-o frunte sarutul de placere.
O, muritor! iubeste, ca maine vei pieri! "