Strofa I:.
Eu într-o mână ţineam focul
Şi cu alta-mi luam norocul
Îmi spuneam mereu pe nume
Într-o lume, doar cu urme, eu.
Îmi puneam mereu amprenta
Mai intensă decât menta, eu
Am ajuns să-mi strig curajul
Dar e dus, ca anturajul, eu.
Refren:.
Care-am născut din moarte
Şi-am crezut că ştiu de toate, eu
Care credeam în mine
Ca bolnavul în m*****, eu.
Ce-aveam mereu părerea
Că n-am să cunosc durerea, eu
Credeam c-a mea fiinţă
N-are loc de suferinţă, eu..
Strofa II:.
Eu îmi amintesc de mine
Ca de-o proză scrisă bine, eu
Eu mă-mbăt cu-a mea noţiune
Că există perfecţiune, eu.
Eu mă-mbăt cu poezie
Dar viaţa-mi dă agonie, eu
Eu îmi vreau iar bucuria
Mi-a ajuns melancolia, eu.
Refren:.
Care-am născut din moarte
Şi-am crezut că ştiu de toate, eu
Care credeam în mine
Ca bolnavul în m*****, eu.
Ce-aveam mereu părerea
Că n-am să cunosc durerea, eu
Credeam c-a mea fiinţă
N-are loc de suferinţă, eu..