Ai rochia verde, numai un orb n-o vede
Faci Luna să suspine, laşi noaptea să regrete
Lumina să se închine, Soarele să se-mbete
Formele sublime.. numai un prost le pierde.
Suflarea ta mă îmvie, mireasma ta din plete
Făcute să mă-mbie, de ochii tăi mi-e sete
Sânii tăi semeţi şi curbele discrete
Cântate de poeţi fac picturi complete.
Rochia ţi-e murdară, nu trebuie s-o văd să doară
Laşi noaptea să te ascundă când Soarele coboară
Şi Luna să te mintă, lumina să tresară
Formele-ţi sunt pline, suflarea mă doboară.
Şi ochii tăi sunt goi, deşi îi ascunde fardul
Sub ochii mei sunt ploi, mi te-a ascuns asfaltul
Sânii tăi sunt moi, copiii tăi te seacă
Poeţi jelesc apoi, dar restul cred că-i joacă..