Un colţ de rai - versuri Daniel Vişan-Dimitriu | Versuri.ro
Un colţ de rai - versuri Daniel Vişan-Dimitriu | Versuri.ro
spacer
spacer
spacer
Spacer
  Versuri >> D >> DA >> Daniel Vişan-Dimitriu >> Un colţ de rai
Urmăreşte artist

Versuri Daniel Vişan-Dimitriu - Un colţ de rai


Mă-ntreb acum, văzând acele locuri
închise de atâţia ani în gând,
cum de s-au stins din sufletul meu focuri,
ca un tărâm să nu-l mai văd nicicând?

Îmi amintesc de oamenii din zonă,
de gazda mea de neam ucrainean,
de camera curată, dar cazonă,
în care doar citind găseam alean.

Aveam şi timp, şi armă, şi răbdare
sub diguri sau prin stufuri să m-ascund,
s-aştept vreo raţă ce-mi era mâncare,
atent, sub plauri să nu mă scufund,

Priveam însufleţit în seri de-a rândul
cum sute, mii de păsări, pe-nserat,
îl ocoleau cu grijă pe flămândul
ce se mira că iar l-au observat.

Era-ntuneric şi pe drum, şi-acasă
acolo-n sat, la Tanti Nadia,
dar ce conta! – cu raţa mea pe masă:
-Procleati, ai vânat şi tu ceva!

Mergeam ades cu lotca pe coclauri,
prin cruhlice, canale sau prin stuf,
sub sălcii arse ce-aminteau balauri,
cu mult efort, dar fără vreun năduf.

Şi, totuşi, am uitat să trec pe-acolo,
trecând de-atunci atâţia zeci de ani,
cu un serviciu ce, de colo-colo,
m-andepărtat de sturzi şi pelicani.

Mă-ntreb acum, văzând acele locuri
şi satul ce-l cunosc, de lângă ghiol,
cum de s-au stins din sufletul meu focuri
ce mă chemau atunci... la Murighiol.

Daniel Vişan-Dimitriu
(31 oct 2014, Vol."Călător prin gânduri")






Spacer
Spacer  Caută    cu Google direct


 Traducere automată



Autentificare
Close 


  spacer
Versiunea mobilă | RSS | Arhivă stiri | Arhivă cereri | Parteneri media | Resurse | Condiții de utilizare | Politica de confidentialitate | Contact
 
 

#   a   b   c   d   e   f   g   h   i   j   k   l   m   n   o   p   q   r   s   t   u   v   w   x   y   z