Versuri Trepte în abis
- Daniel Vişan-Dimitriu

Visul mă purta pe-o mare-ntunecată şi informă,
Prăvălită peste ţărmuri
Aspre,
Naufragiate
Printre strigăte din ceţuri
Nebuloase, fără formă,
Dar cu stânci având sentinţe în priviri întunecate
Care-n flăcări te transformă.

Străpungeam, cu trup de torţă,
Apele învolburate
Şi, la rădăcini de ceţuri,
Focul mi-am schimbat în vânt
Şi-n furtuna cea mai mare,
Cu un freamăt de mormânt,
Gata să trimită marea-n valuri de eternitate
Ignorate pe Pământ.

I-am lăsat, în loc, nisipul,
Timpul care-a fost mereu
Păzitorul din abisuri,
Ziditor de temelii
Mărilor ce mă încearcă-n anii care trec mai greu
Şi-mi ascund, cu grijă, trepte către ce-mi doresc a fi
Când mă-nchid
În visul meu.

Din vol."Cântecul visurilor"