Își conturau spre fluturi noi petale
Primăvăratice, de lună mai,
Sperând să îi atragă în escale
Cu-atingeri îngerești, precum în Rai.
Veneau destui, le degustau polenul
Și se îndepărtau contrariați,
Jurându-se că au greșit Edenul
Și-au fost, de reci petale, înșelați.
Au stat o vară-ntreagă-n așteptare,
S-au tot foit sub adieri de vânt,
Iar toamna, sub a vremii apăsare,
Și-au înțeles menirea pe Pământ.
Petalele s-au transformat în spini …
Și plouă-n toamnă peste mărăcini.
Daniel Vișan-Dimitriu
(14 nov. 2019, Vol. “Cântecul visurilor”)