Eu te sculptam în infinite feluri
Şi-n fiecare-aceeaşi îmi erai:
Regina câştigată în dueluri
Cu tot ce-mi rezerva un loc în Rai.
Åži mi te-nchipuiam o nemurire,
Scânteie-aprinsă-n lut pulsând şi gol
Ca tot ce însemnase-nchipuire
Prin gândurile-mi ce-ţi dădeau ocol.
Mi te-am dorit cu zâmbetul pe buze
Åži-o nemurire-n vremea ce va fi,
Iar ochii mei, atente călăuze,
Te ridicau spre stele, zi de zi.
Ei nu ştiau că-n visele-ţi confuze
M-ai dăltuit ca faun printre muze.
Daniel ViÅŸan-Dimitriu
(Din vol."Eterna căutare")