Ne întâlnim prin timp şi spaţii vaste,
Nemuritori şi tineri, dar bătrâni,
Urmaşii zeilor a tot stăpâni,
Atraşi de-atâtea, între noi, contraste.
Tu eşti lumina arderii intense,
Eu sunt un întuneric îngheţat,
Tu eşti căldura, focul ce-a curmat
Răceala galaxiilor imense.
Ne întâlnim, ne-atragem, ne dorim,
Ne contopim în ere calde, reci,
Aşa cum numai noi putem şi ştim.
E-atâta timp de când călătorim
Pe ale Universului poteci,
Încât iubirea noastră nemurim.
Daniel Vişan-Dimitriu
(20 dec. 2015, "Chipul iubirii")