Versuri Paşi prin poveşti cu frunze
- Daniel Vişan-Dimitriu

Dacă mâine ziua ne va fi-nsorită,
mergem la pădure? Vrei să ne plimbăm
pe cărări cu frunze şi să mai uităm
tot ce-nseamnă viaţă, când e netrăită?.

Ţi-aminteşti cărarea care şerpuieşte
pe sub ramuri prinse-n trunchiuri argintii?
Frunze de mesteacăn, te aşteaptă. Vii
să vedem pădurea care ne iubeşte?.

Ştiu, e doar pădure, dar, când vântul trece
prin veşmânt de frunze, pot să îi ascult
şoapta ca o doină care, de demult,
s-a născut în lumea care se petrece.

Pe cărarea noastră, paşii ni-i vom duce
prin poveşti cu frunze care-au asfinţit
şi-au lăsat în urmă tot ce au trăit
făr-a şti ce-i toamna, ce-i destin ori cruce.

Fără noi, pădurea, poate-i adormită,
poate mai visează timpul ce va fi
când, pe ramuri, viaţa va înmuguri..
Cred că mâine ziua ne va fi-nsorită.

Daniel Vişan-Dimitriu
(16 oct. 2020, Vol."Cântecul visurilor")