Nu scăpai! – odihna de duminică
Îmi fugi degrabă când o muză blondă
Mă vrăji cu firea-i sanguinică
Şi cu o strânsoare ca de anacondă.
Ochii ei de smoală îmi făcură stei
Partea cea din mine (aia fără carte)
Care fu să-i fie cheie dumneaei
Şi-n întunecime să-şi găsească moarte.
Tare-obositoare ziua mea de azi!
Pradă-am fost şi-s pradă până hăt, prin noapte,
Cât la "baterie"-o să mai am farazi,
Căci, la număr-ore, s-au cam dus vreo şapte.
Ce odihnă, frate, ce duminică
Dacă muza-i blondă serpentinică?.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol."Dor de lele")