# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Murmurul undelor
- Daniel Vişan-Dimitriu

Mi-ai fost o zi departe şi m-am simţit izvor,
în marginea pădurii, cuprins de-un tainic dor
de apele-i plecate, în susur liniştit,
spre zări în care totul dispare-n asfinţit.

Ar întreba copacii, pământul sau, pe sus,
măiastra ciocârlie: "Ştiţi unde mi s-au dus
acele unde line ce-n mine-au zămislit
amarnice suspine de când m-au părăsit?".

Nu ştie ce să facă, iar lacrimile-i curg
în şiruri ca de unde cu ochii spre amurg
ce-l mângâie, iar noaptea, în clipocit uşor,
îi pun în braţe stele cu alinări de dor.

Eu nu-s izvor, sunt codrul din care ai plecat
atât cât, ţie, dorul de tot ce ai lăsat,
te lasă-n libertatea din lumea altor zori
şi nu-ţi umbreşte visul ce face să mă dori,.

Iar dacă simţi izvorul sau codrul liniştit,
să-mi vii pe înserate, plutind neauzit
şi să te-aşezi, cuminte, în locul tău, la piept,
c-un murmur ca de unde ce-au revenit. Te-aştept!.

Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol."Cântecul visurilor")