E doar un drum și nu știu unde duce,
Dar îl urmez, pășind ca într-un vis
În care o chemare te conduce
Spre ceea ce, acolo, ți-e promis.
Iar gândurile … gândurile, toate,
Se-alungă, se frământă, se-nnoiesc
În tremur de lumină ce străbate
Pădurea-n care pașii mi-adâncesc.
Cu fiecare tril ce se aude,
Dispare-un gând cu-al grijilor stindard,
În locul său, abia născute, crude,
Apar speranțe și, în suflet, ard.
Pe drumul meu, o-ntreagă simfonie
Învăluie copacii înfrunziți
Cu note luminoase care-mbie
Spre țărmul unde noi, înlănțuiți,.
Închidem poarta visului c-un drum
Ce ne-a adus în raiul de acum.
Daniel Vișan-Dimitriu
(12 mai 2021, Craiova)