Mi-a obosit privirea
Scrutând spre depărtări
Şi aşteptând ivirea
Din apa unei mări.
A soarelui, a vieţii,
A chipului ce-l ştiu,
În roua dimineţii,
Cât visul încă-i viu.
Aştept de mult şi, poate,
Azi voi avea noroc,
Şi soarta mi te scoate
În cale, dintr-un ghioc.
Sau dintr-o stea de mare
Adusă de un val
Ca, pe nisipul umed,
Acoperiţi c-un voal,.
Să desenăm vagi forme
Văzute doar în vis,
Desene neconforme
Din vechiul paradis.
Daniel Vişan-Dimitriu
(8 oct. 2014, Vol."Gândul pierdut")