Trăieşti ca o lună de vară,
Fierbinte-n petale de maci
Şi rece când ploaia de-afară
Te roagă pământul să-mpaci.
Cuvintele-ţi poartă, ascunse,
Remedii de fluturi şi leac
Durerii din rănile-ajunse
Iubirii să-i vină de hac.
Cu roua pe-o plasă întinsă
Pe zorii născuţi ca un plâns,
Vrei cerul să creadă că-i stinsă
Dorinţa ce-n tine ai strâns.
Dar ziua aceea ce doare,
Că-i azi ori că-i alta ce-o ştii,
Îşi strigă arsura prea mare
Din visul de-o singură zi.
Şi-ţi umblă ca vântul prin lanuri
Cu spice privind spre pământ
Şi-ţi spulberă visuri şi planuri
C-o plasă vibrând a descânt.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol."Cântecul visurilor")