E timpul meu să râd, să fiu iar vesel
Chiar fără de motiv, doar pentru tonic!
Să îmi fac mintea cu suflet tot armonic
Şi inimii, de-are necaz, să îi zic.. lese-l!.
Să simt că fruntea descreţeşte-adâncuri,
Că ochi-mi sunt lucioşi, se sparg în stele
Şi dinţi umbriţi scot albul de sub piele
De buze, se-aninând de colţuri, din rărunchiuri.
Trup să-mi tresalte-n zvâcnete, avalanşe,
Poate şi lacrimi să îmi dea de-atâta bine
Şi să mă-ngenunchiez, mă prăvălesc pe vine..
Din poze, instantanee, pereţii să-mi fac planşe.
Şi glasul cu inflexiuni în descărcări promise
Doar să irumpă-n hohote-unicat, să m-umple;
Să simt că nu mai pot -fragil ferice în tâmple-
De atâta râs, de OM.. Singur ce-o fac.. şi-n vise!
26. 09. 2011