# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Povestea basmului cel hâd
- Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri

trimise de GoeteriGoeteri.

A fost, odată ca-n poveşti, ce-acuma-s basm "murdar-curat"
În ţara ce dintre iluştrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală.. strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feţi-Frumoşi aleşi acum doar "nătărău"
Să ţină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălţime,
Căci "grota" e vândută "tron", "popor" e numai o "mulţime"
Şi-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de ştiinţă culmi,
Stau tolăniţi ne-aleşi de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce îşi vând "şarm", probat prostie, că proştii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea să spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închişi, minţi încâlcite
S-asculte de-un "chilot" imens, ordura veşnic repetentă
De şcoală nedusă la "cap", rămas hoţie incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o ţară- un retardat mintal scârnav
Ce împroşcă cuvânt nobil pus de "senator", făcându-l sclav
Sieşi inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilţul cu izmana-i cu siguranţă necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăieşte, zicând că el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ş cum să aibă rol de vorbitor-
În cârdăşie c-un alt hoţ din altă "Cameră" celebră,
Zicându-şi "deputat", el şef, socotit nu'ş prin ce algebră
Din morţi, că ei l-ar fi ales de curvă sadică de neam,
Un paţachin, obială neagră din nespălat, iţar viclean
Ce se dă alb şi e tot zoaie scurse prin nări cu muci de creier,
Se vantând că doar el ne ştie cântul de ţară, imn de greier
Ce l-ar fi scris înspre-a cerşi să-şi umple haita, neam de traistă
Şi Patria s-o ia moşie, crezând-o tot c-a lui nevastă,

-Ce-ar tot schimba-o ca pe-o curvă- că tot alege mai cur-vite
C-al său fârtat, slip X*.. XXL, scrotumuri strivite..
Două tristeţi-caricaturi care-şi bat joc, horă sinistră,
În Patria ajunsă rău din plai de basm, o "basma" tristă,
Că din netrebnici lung e-alai, fetidul e-o scursură-n urmă
De împuţiciuni de minţi golite, de hoţi, pungaşi cu toţii o turmă,
Ajunsă fruntea.. dintr-un a**, ce-n loc să arunce ce-i deject,
S-a pus să-şi spună c-ar fi "cap", 'nălţând prostia în erect,
Ducând un străbunit popor -din ce-ar fi fost pe veci sortit-
Să fie coadă-n continent, de lume să se vrea stârpit..

Ajuns-a, o Patrie de sânge -ce a înroşit pământ, erou-
Doar o paloare fadă surdă, un zid la nou, doar un ecou
Ce întoarce fără raţiune o împotrivire la progres
Ducând atâtea milioane într-un puhoi de-un neales..
Doi sceleraţi schizofrenetici ce ştiu că zoaie-i dedesubt
Şi zoaia şi ea se complace, iubeşte furtul şi corupt..
Aşa se închide plai de basm, adică "basm" ajuns real
Şi tot ce s-o-ntâmpla de-acum va fi un veşnic infern.. al
Minciunii, hâd iresponsabil, laşul ascuns ce nu vrea luptă,
Doar toţi cât pot fura mai mult, c-aşa-i în Ţara ce n-ascultă,
Remorcă la străini, să-i ceară să fie-un reciproc respect..
În naţiunea degradată de doi mârşavi de intelect!.

Să-i arză focul de bandiţi, cu sinonime, dialect,
Să moară de-azi în tată-n fiu, pân-o rămâne vreun "deştept",
Că-i rău, că-i şi sus un molâu, ales de-o ţară-n vârf.. NEDREPT!!!.

E doar povestea vorbii-n fond, un basm monden, cel hâd.. ABJECT!
30. 03. 2018