Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Şi-ncet în ciclul primenirii
Tot micşorăm din paranteză!.
Se întrevede în timp schimbarea
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri.. ce i-am trecut prezentul.
Şi mâine este-un prea târziu
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l ştiu
Din viitor.. Ce-i ieri trecând!.
Am fi imenşi, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens, va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Şi an va fi întreg bagajul.
La Lună am fi-n juma' de fir,
Din păr şi nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deşir
Şi-am şti de-atunci când vom pleca!.
Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri pân-a fi vii!.
Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiaşii au fost la Dumnezeu
Şi noi deja am distrus soare!..
Şi-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreăm cu ştaif
De crez, c-am descoperi noi ceva..
Şi-n fond toţi facem "play back life"!.
Vă explicaţi atunci norocul,
Ce alţii îl au pentru că-l ştiu;
Că la ei şanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine.. Ieri târziu?!?.
Deci cum? Eu, nici n-a fost să fiu???..
E cum de singuri ne-am privi
'n abis şi-am şi ajuns.. târziu!?!
Nici nu mai suntem măi copii!?!..
E doar un gol! Deja ne-am plâns,
Privind imagini din străvechi!
Doar întrebări! C-am dat răspuns
Şi refuzăm gândul, zevzechi!.
Vom reveni iar Perseide,
Căzând din vechile ulcele..
De-abia atunci, efemeride,
Vom şti că suntem.. Ce-au fost ele!!!
16. 08. 2011