Se plimbă-n Univers subconştientul,
Fiind singurul necenzurat, ascunsul,
Căci lumea şi-a reinventat patentul
De-a preamări perfidul, pedepsind ne-ajunsul.
Cuvânt e acum doar sunetul afazic
Înşiruit în zgomote răzleţe;
False-ntrupări de vis extazic
Din minţi golaşe-n fond, jinduri isteţe.
Răspuns dispare de la sine, dialog
Nu mai există, este tot ecou
De răgete, sălbatic prăvălite-nspre zălog;
Nefericit pierzantul, veşnic brav erou!.
E vârful piramidei existenţei
Clădită din cadavre vii, neacceptate,
Moarte de simţul desuet al impotenţei
De vise neîmplinite, căci neexprimate.
E moartea unui simţ, fost unicat,
Cum râsul ce dispare, totodată
Redevenind ursitul, "eul" blestemat,
Lăsând planeta-n fine.."Homo Less" curată.
Se-nchide ciclul de biped-himeră
Automulţumit de simţuri unicate,
De vorbe-n râs, pierdute pe o sferă..
Mut îngropându-şi-le.. cu eternitate.
27. 12. 2010