Când uiţi de existenţă, de-orice gând,
Le pierzi în haosul nimicului total;
Timpul se-opreşte şi trăieşti imponderal..
Eşti pururi punctul zero, nu exişti, e doar străfund.
Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare;
Nu eşti, n-ai fost, e vidul absolut.
E fracţie de-un vis de-o zi sub un minut..
E doar extazul pur, necăutat, opreşti numărătoare.
Din tresărirea la real nu-ţi faci iluzii;
E doar pasaj nedefinit de încercare,
Tradus prin diabolica sintagmă de trădare..
Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii.
Lumină îi eşti umbrei, negru-incandescent,
Cum golul aspirant al gravităţii;
Uitata tentativă de-a exista a umanităţii..
Creaţia absentă, lipsa de bun simţ.. inexistent!
23. 08. 2010