"Hristos a înviat!", să nu fie o rutină
Cum "Ce faci?", "Bună ziua? , "Bine!", ori "Te salut!"..
E timp să stai pe gând, să-l pui într-un trecut,
Să devii un apostol, din alt tărâm.. O să vină!.
Este singurătatea de corp ce suflet poartă
Cu spiritul, întreg cu tot cu întuneric
Ce-aşteptă o scânteie, apoi extaz feeric,
Că eşti la fel.. Ofranda de tine, cea deşartă!.
Hristos e mai presus de un real-rutină,
E simbolul de mine, de tine.. la perfect!
E cel ce nu vei fi de nu-ţi impui proiect
Să ierţi, să judeci mult, preluând.. Nedând neghină!.
E-o zi când poţi să uiţi tot ce-i în jur anost,
Să pleci în pelegrin ca să-ţi inviţi apoi
Ce-ai drag, mai drag de orice, să spui "Veniţi şi voi!"..
E zi când tot învie, din ce n-ar fi.. De toast!.
Eu vreau să fiu prezent lângă al-meu simbol, "EU",
Cu ale mele tare, cu gafele ce-mi ştiu..
Să le întind cu palme curate, zicând "Viu!
La Tine Doamne, pur! Mă renaşte, al meu Zeu!!".
Iisus Hristos 'mi fi lângă.. Nealteratul "MEU"..
Luaţi-vă timp, scurs gol, uşuraţi suflet greu
Singuri, sau în lăcaş şi n-aşteptaţi.. Mereu!!!
Îl veţi întâlni într-o zi.. Îţi va spune "Tu, eşti EU!!!..........
08. 04. 2018