Mă căutam în spatele gratiilor
copilăriei
şi nu vedeam de buruienile timpului
ce mi-au mâncat roadele
.. nimic.
Am numai coala spălăcită
strâmbă
din caietul de desen cu acuarele.
M-nţeapă o furnică roşie,
îmi rupe din inimă cu cleştii,
cu toată răutatea
ce demult am cunoscut-o..
şi deschid ochii cu adevărat
după ce mi-am plesnit cu durere
osul palmei
de un alt os..
Era o piatră osoasă
făcută din crucea bunicii.
Adormisem în cimitir..
în aşteptare.
Ca şi cum ar mai fi ceva de aşteptat..
.. neaşteptat..
21. 09. 2010