Sunt tremur în valvule-n cord de semnale
Citite din cânt îngeresc în corale
Şi nu mor d-extazul m*****c de cântec
Ce-mi zguduie corpul, din creier în pântec.
Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz,
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz..
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă în fineţi-capilare.
Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul, Big-Bang-ul de tunet,
Ce scade treptat, ca un fulg în relaş
Prăvălit diafan într-un alto-n făgaş..
E cumulul-glas tot ce-s păsări lumeşti,
Unite-ntre timbruri de vis, femeieÅŸti,
Revărsând mii-fiori peste aule pline..
Răsturnând neajunsuri în clipe divine.
Planeta-i un sunet şi Domnul o strană,
Ce-ascultă-n extaz triluri lungi de soprană;
Splendidă zeiţă creatoare de patimi..
Punând Dumnezeu în emoţii de lacrimi.
Pierdut sunt cu totul în vrerea plăcerii,
Zburând în zăgan piscuri calde-ale verii
Cu sufletu-n scaun, cuprins de magie
Åži trupul un vid eroin d-elegie.
Cum oare natura crează extremul
Unind eleganţa, frumosul, blestemul,
De-a fi într-un trup suflet pur de capelă,
Cu Domn ce se roagă la glas de Angelă?..
Doar aşa mai am gustul speranţei trăite
Că nu-i totul fad, euri sunt zămislite
Din lutul de sori, să creeze sublimul;
O româncă de-Adjud mi-ntregeşte destinul!.
Sopranei Angela Gheorghiu.
29. 12. 2010