# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z
trimise de GoeteriGoeteri.

Îmi fac decont de ruperi
dintr-o memorie uitată,
călătorind cu gândul în tavan
cu ochii ficşi, uscaţi
din când în când,
în rest au licărul de neavând
figurile de taţi
ce-au părăsit copii taman
când şcoala nu e terminată..
şi veşnic vor trăi cu întreruperi.

Îmi sunt şi ei colegii
sau prea mulţi prieteni,
ori simpli cunoscuţi de-un leat,
ce nu-i zăresc pe străzi,
deşi cu dor îi caut!?..
Este ca-n meciul cu balonul aut,
când nu e nimeni să-l arunce înspre corzi
şi-alergători pe-o aţă totul au lăsat
în cursa doar de dus, sub ceteni..
din dat c-un zar şi n-au trişat.. oh, blegii.

Şi-ncă se duc, se pare c-au chemare
de schimbat de.. ţară
şi-acum pleacă uşor
-că-i doar democraţie-..
dar nefast, le pleacă şi copii,
indiferent mai tineri, sau maturi de-ar fi..
se duce-o seminţie,
din care-s sigur parte şi-am să mor

la fel aşa-n nepusă masă, într-o doară..
căci tot remarc; nu se răspunde la-ntrebare!?..

Deja e-un rău imens de gol,
că tot mai greu mă regăsesc,
mă caut printre alţii ca şi mine
şi nu-s, chiar dacă mă tot uit în jur
şi-mi caut dialog.. nu un oarecare,
c-aşa sunt eu, ce nu cunosc mă doare
şi încă nu-mi vreau tur,
că am încă ceva de sacru-n vine
şi-o groază de istorii să le povestesc..
îmi joc propria piesă tot mai greu, n-am parteneri de rol..

Aş putea da-neştire nume,
poate-n "attach" la câteva imagini
-din cele ce cu siguranţă-ncurc-..
ca-ntotdeauna n-am dat importanţă
la ce nu mi-e profund util..
aproape o ruşine, eu plecatul în exil,
în loc să mă fi străduit, nu-n aroganţă
de trecător aşa prin viaţă, doar să mă descurc..
sunt vinovat fără de margini,
poate de-aia-ncet, încet, rămân singur pe lume..
25. 02. 2011