Cum am învăţat să merg pe bicicletă - versuri Dan Deşliu | Versuri.ro
Cum am învăţat să merg pe bicicletă - versuri Dan Deşliu | Versuri.ro
spacer
spacer
spacer

  Versuri >> D >> DA >> Dan Deşliu >> Cum am învăţat să merg pe bicicletă
Urmăreşte artist

Versuri Dan Deşliu - Cum am învăţat să merg pe bicicletă

trimise de AngelaAngela.

Uite,
mi-aduc bine aminte,
toată povestea,
de-a fir a păr...
Eram cuminte,
în adevăr,
de-o săptămînă,
deşi nu-mi prea venea
la-ndemînă!
Era primăvară,
umblau razna pe-afară
subiecte ceva mai plăcute
decît aritmetica
de-a patra primară
(« Dacă trei trenuri
pornesc dintr-o gară... »)
- Măi, făcu tata,
să nu te
deochi!
Ce-ai păţit?
Ce-i cu tine?
Ţi se cuvine, cred,
o răsplată!
- Da, tată! zisei
Şi ştiam
că răsplata-i acolo, în pridvor :
îi văzusem pe geam
cum se furişau binişor,
mai adineauri – tata şi ea...
Şi iată-mă-n şa,
tremurînd de plăcere,
de teamă, de-o mîndrie netoată...
- Bagă de seamă,
nu te uita la roată!
- Da, tată!
... Dar numai la ea mă uitam,
ca vrăjit...
Negreşit,
de n-ar fi fost tata
să mă ajute,
s-alerge-n urmă ocrotitor,
puternic şi iute,
ţinînd de şa,
de mult eram sub roţi!
Şi roţile şopteau şuierător:
« N-ai să poţi,
n-ai să poţi! »
Singur – nici pomeneală
să te-avînţi
pe dihania asta, călare! »
- Vezi că poţi?
rîse tata, din zare...
M-am uitat îndărăt,
cu sfială,
şi era cît pe-aci
să cad jos, de mirare :
pedalam singur, dînd din picioare
mai dihai decat ucenicii
lui Dumnezeu,
din aripile lor strălucitoare...

Aşadar – pot şi eu!

De-atunci, am pedalat mereu
de capul meu,
şi nimeni, nicicînd,
nu m-a mai sprijinit.
Doar în gînd
murmuram cîteodată :
- Da, tată!
Şi pedalam singur,
semeţ, fericit!







 Caută    cu Google direct


 Traducere automată



Autentificare
Close 


  spacer
Versiunea mobilă | RSS | Arhivă stiri | Arhivă cereri | Parteneri media | Resurse | Condiții de utilizare | Politica de confidentialitate | Contact
 

#   a   b   c   d   e   f   g   h   i   j   k   l   m   n   o   p   q   r   s   t   u   v   w   x   y   z