E timpul fraţilor mă dor
toţi nervii la televizor
istoria contemporană vai
pe sus e luată de tramvai.
Doar îngerii mai merg pe jos
şi calcă tot ce nu-i frumos
se scoală muncitoru-n pripă
neveste-i arde o aripă.
Şi-n fund soldatul la cazarmă
se pregăteşte s-o adoarmă
savantul însă fiind mai pur
o dă de-a dura prin azur.
Şi lumea toată îi admiră
Şi le mai sparge-n cap o liră.
Costel Zăgan