Suspinând în vechiul parc,
Cu privirea ei divină –
Se coboară jos pe tină,
Lăcrimând ca o felină,
Cu ochi umezi, care zac.
S-a desprins din bolta abastră
Încântată melodie,
Scris în vers, în poezie –
Într-a nopţii feerie
Cu veşmântul ei de lastră.
Noaptea-n bolta cea senină
Ce se ţese mult, cu farmec –
Legănându-se pe pardec
Străluceşte singuratec
Reflectînd a ei lumină.
O ideie prinsă-n vânt,
Plină de informaţie,
Cu abnegaţie..
Aduce inspiraţie,
În versuri si în cânt.
De Corneliu Boghean
8 iulie 2015