Am plecat de-acasă cam de multişor
Sunt printre străini şi nu mi-e uşor
Am lăsat plângând pe măicuţa-n prag
Şi-oftând în pridvor pe tăicuţa drag
A rămas în urmă tot ce-aveam mai sfânt
Casa, graiul, neamul şi al meu pământ.
Am plecat de-acasă-n ţările străine
Gândind că acolo e cu mult mai bine
Neştiind că-n lumea mare, îndepărtată
Nu-i ca lângă mamă, nu-i ca lângă tată
Crezând că acolo este mai uşor
Neştiind ce-nsemnă ca să duci un dor.
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi nu mă lasă
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi mă apasă
~ ~ ~.
Departe-s de casă şi mult am oftat
Mă gândesc în urmă la tot ce-am iertat
Stau şi mă gândesc la [?????] de faţă
Trăind cu străini nu te-ajută-n viaţă
Nicăieri în lume omul nu-i mai bun
Decât este-acasă un suflet de român.
Mă gândesc într-una, mă gândesc la voi
Şi aştept o zi să vin înapoi
Că străinătatea e grea şi amară
Te topeşte sigur ca un foc de pară
Te-amăgeşte des, sufletu-ţi îneacă
Şi te simţi golit ca o piatră seacă.
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi nu mă lasă
Dor de-acasă, dor de-acasă
Dorul de voi mă apasă (bis)