CiobÓ‘nas cu trei sute de oi,
Când vii şi treci cu turma pe la noi,
De-i vedea pe mândra, draga mea,
Spune-i cÓ‘ m-am depÓ‘rtat de ea.
De-i vedea pe mândra, draga mea,
Spune-i cÓ‘ m-am depÓ‘rtat de ea.
Când soarele tare dintre stânci în sus,
Pleaca-ţi mândro ochii cum ţi-am spus,
Spune-i numai lui cÓ‘ mÓ‘ iubeÅŸti,
Şi-a atunci mândr-o mult mai draga-mi eşti.
Spune-i numai lui cÓ‘ mÓ‘ iubeÅŸti,
Şi-a atunci mândr-o mult mai draga-mi eşti.
Când luna-apare bucur negru nor,
Ma cuprinde mândro al tau dor;
Jale mi-e ÅŸi nu te pot uita,
Dar n-am ce-Å£i face, c-asa-i soarta mea.
Jale mi-e ÅŸi nu te pot uita,
Dar n-am ce-Å£i face, c-asa-i soarta mea.
CiobanaÅŸ cu trei sute de oi,
Când vii şi treci cu turma pe la noi,
De-i vedea pe mândra, draga mea,
Spune-i că m-am departat de ea.
Cand soarele răsare către munţi în sus,
Pleacă-ţi mandro ochii cum ţi-am spus,
Spune-i numai lui că mă iubeşti
Şi-atunci mândr-o tot mai dragă-mi eşti.
Când soarele răsare dintr-un negru nor,
Mă cuprinde mândro al tău dor,
Jale mi-e ÅŸi nu te pot uita,
Dar n-am ce face c-aÅŸa-i soarta mea