# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Cetatea cu flori de piatra
- Carbon feat Phane

trimise de JeleuJeleu.

Oraşu'-i o conservă stricată, stăm stridie lângă stridie
Plini de mandrie, si rosi de invidie, multi nervi
Agitaţie, zgomot, aglomeraţie
Fauna-şi caută statut privilegiat în rezervaţie.

Capitalismul emană la orice pas reclamă
Ce-ndeamnă să cumperi tot fără să bagi de seamă
Dai banii pe căcaturi scumpe şi n-ai idee
Că bombardamentul ăsta de informaţii te fute la creier!

Rapid, între tine şi ceilalţi ridici un zid,
Construind un stil de viaţă parşiv, intelectiv
Captiv în labirintul cibernetic trăieşti fugitiv
Şi de obicei socializezi la modul cel mai distructiv.

Eu am cam obosit, şi, nu văd care-i graba
Pe treaba mea, hocus pocus, abracadabra!
Peste creste montane, sătul de betoane
Ecrane aprinse şi de-aceiaşi oameni, eşantioane.

Aici îmi şoptesc izvoarele şi pădurea pe cărare
Când dau de bălării în cale scot repede securea
Şi trec la nivelul următor, nu las nimic să mă-mpiedice
În jocul meu real, am coduri alpha numerice.

(Pe Făgăraş, ţin norii sub nas
Aici simt că mai respir aer curat
Relaxat, la un ştou cu munteni
De unde suntem, mă teleportez în Berceni)

De când mă ştiu, totu'-n jur s-a schimbat
Ştii, chiar mă mir că ne mai surprinde ceva de fapt
Văd Bucureştiu' betonat, maltratat, grosier
Şi clasele ce plâng, marcate cu bulină roşie.

Spaţiul devine gri, şi, nu poţi opri killerii
Porniţi să distrugă tot în jur cu maşinării
Pun apele după diguri, oamenii după ziduri
Copaci la pământ, urmăresc doar câştigul

Desigur, pornim de la premiza "cine-i primu'-n top"
E limpede c-am evoluat rapid în a produce reziduri
Te-asigur, planul merge strună, tu să nu poţi ţine ritmul
C-ăştia schimbă din mers, pervers algoritmul.

Simultan, în plan real si virtual
Şi încerci să te-adaptezi la nimicul din jur ce rămâne la fel de neclar
De-aia-mi fac un bastârcon cât un stejar
Viaţa-i toxică, man, la rândul meu, toxicoman
O savurez până la ultimul gram!


Mai multe versuri Carbon >>