Metamorfoza - versuri Carbon feat Aforic & Adn | Versuri.ro
Metamorfoza - versuri Carbon feat Aforic & Adn | Versuri.ro
spacer
spacer
spacer

  Versuri >> C >> CA >> Carbon >> Metamorfoza
Urmăreşte artist

Versuri Carbon feat Aforic & Adn - Metamorfoza

trimise de Georg3_GashperuGeorg3_Gashperu.

[Strofa 1: Aforic]
La zece ani timpul este regele
Dar peste ani vreau înţelegere, bani de petrecere
Şi-ai mei se bucură când pot să mă-ntreţină
Iar eu am cel mai rău viitor tras în retină.
Ajuns la 14 - situaţie stabilă
O copilă vraişte şi senilă ce crede că am 16
Şi eu tot pic ca un complice-n combinaţii
Dar fobit de toate astea încă-mi mai apăr cu mândrie fraţii.
Ţinând cont de importanţa gradului
Intrând în jocul statului la vârsta majoratului
Am înţeles perfect că cel ales nu are sens
Dar vezi că cel ales te-atacă foarte des, nu crezi?
Uită-te-n urmă, câţi ca tine laşi în turmă
Câţi ca tine falşi în umbră fac paşi şi numără?
Rămaşi arşi în cumpănă nu-şi cumpără, doar fură
Crezând la 20 de ani că libertatea-i marfă pură.
Îţi rup pâinea de la gură cu ură, c-aşa e-n cultură
Le f*t una-n gură pe măsură ce mă-njură
Şi ca drept dovadă că aşa e-n stradă din bravadă
La 23 m-am ales c-o cicatrice în arcadă.

[Strofa 2: Carbon]
Merg de-un ceas întreg încordat ca la skandenberg
Stresat să-nţeleg unde am cedat, eu nu-s făcut să pierd
Ci să lupt în câmp deschis ca un touareg
Decis să cred în viitor, acum nevoit s-aleg s-alerg necontenit.
Hăituit ca un câine, chinuit pentru o carieră de mâine
Vlăguit într-o manieră de neînchipuit pentru o pâine
Într-o companie de idioţi, toţi parşivi şi hoţi
Socoţi că poţi s-o scoţi la capăt cu nişte roboţi?
La limita răbdării cedez des, nu mă integrez
Caut să mă tratez şi fac peri albi la cât mă enervez
Pe zi ce trece visez de zece ori la mai bine
Conturez profilul unui salariat ce vrea să plece.
Ieşit din comunul faptei cu replici acide date
Că nu-s băiat bun la toate şi am atribuţii limitate
Cu demisii repetate şi permisii îndelungate
Dese probleme de sănătate doar ca să mai respir libertate.

[Strofa 3: ADN]
Privesc prin geam tăcut spre ocean, cărunt
Meditând la trecut, pierdut, la tot ce-am făcut
De la junker rupt cu geacă-n club la bărbat
De la labă-n pat până la agăţat la pătrat căcat.
Călcat în drum şi orice obstacole
m-au ajutat s-ajung acum s-aud voci de oracole
Dar tot ciudat îmi e... cursă lungă, hărţi deşarte
s-au pus în dungă gustând cărţi de Sartre.
Herse şi Dante, Kant, Socrate
Şi-am parte de artefacte-n Asimov, Hans şi Carter
Asimilând tainele fricii din Freud, Heidegger, Nietzsche
Ascultând în Detroit Lionel Richie.
Édith Piaf în Paris, Nina Simone
Dragoste şi ură-n om, văd stigma-n sindrom
Şi-s strict asimptotic, dar atent la alţii
Mă închid în suflet adânc încă latent la tentaţii.
Cu amprenta pe spaţii ce au primele salbe şi parcă
văd vid luminat pe firele albe din barbă.







 Caută    cu Google direct

Custom Search

 Traducere automată



Autentificare
Close 


  spacer
Versiunea mobilă | RSS | Arhivă stiri | Arhivă cereri | Parteneri media | Resurse | Condiții de utilizare | Politica de confidentialitate | Contact
 

#   a   b   c   d   e   f   g   h   i   j   k   l   m   n   o   p   q   r   s   t   u   v   w   x   y   z