Pun pe foaie... ideei ce nu-s întâmplătoare...
Gânduri sparte, versuri aruncate ca dintr-o carte...
Mă opresc.... trag un fum şi gândesc...
Vreau să amintesc scriu fără dex...
Ceea ce fac mi-a intrat în reflex...
Scriu fără să ma opresc...
Da..... ţie-ţi sună copilăresc....
E vital să asculţi, să încerci, să greşeşti, dar să nu renunţi...
Să scri tot ce simţi să te descarci cand viaţa nare nici un sens...
Arunc pe foaia asta versuri, sentimente şi o lacrimă rece...
Dar mai bine ridic capu şi privesc înainte...
De multe ori mă întreb oare ar trebui sa cred??...
Dar mă fac că nu observ viaţa asta fără sens...
Şi încă nu înţeleg de ce trăiesc în atâta jeg...
Oare pot să observ partea plină a paharului??...
Neah... E plin de cioburi când toţi alergăm numai dupa droguri...
E praf.... toţi suntem pe Etno si Taraf...
Nu ne interesează nimic scopul e de a produce nimic...
Când totul se poate defini prin nimic...
Sper sa fi înţeles ceva...
Şi sper că nu am scris aiurea...
Iar dacă un vers n-ai înţeles...
Atunci nu e poezia mea cu subînţeles...