Am adunat lumea între patru pereţi...
Am oprit timpul....
Am vorbit cu Universul....
Şi am atins infinitul.....
M-a lovit necunoscutul....
Şi am căzut la poalele misterului.....
În jurul meu s-au proiectat mii de uşi închise....
Am deschis una şi m-a orbit lumina alteia.....
Am tot alergat prin uşile misterului....
Şi m-am tot chinuit să le deschid....
Ca printr-un coridor în albul nesfîrşit.....
Am cuprins lumea între patru pereţi....
Albi şi goi...
Am eliberat timpul din închisoarea
veşniciei...
Am tot alergat după orizont...
Dar nici măcar privirea nu l-a putut cuprinde...
Azi... o voce seacă îmi şopteşte:
"-A venit timpul! "
M-am tot pierdut în lumea misterelor
şi m-a uitat realitatea!...