Sindromul deficientei dobandite - versuri Cabron feat Stress | Versuri.ro
Sindromul deficientei dobandite - versuri Cabron feat Stress | Versuri.ro
spacer
spacer
spacer

  Versuri >> C >> CA >> Cabron >> Sindromul deficientei dobandite
Urmăreşte artist

Versuri Cabron feat Stress - Sindromul deficientei dobandite

trimise de Bocalex23Bocalex23.

[Carbon]
E calmul dinaintea furtunii
Legile naturii peste legile lumii
Sub influenţa lunii
Nebunii lumii n-au bolta p-o harpă
Ies c-au monştrii din senin ce mâncau tot în cale, c-o falcă
În pământ, cealaltă-n cer, te şterg de pe hartă
Tu gunoi menajer, disperi la lopată
Speri cu masca pe faţă, casca şi porţia de apă
Să ridici porţi de fier pe Dunărea albastră
Luat de val pe sus ca de montagne russe
La forţe ce eşti supus, constaţi că eşti produs
Finit, mai bine definit, un reprodus silit
Să producă venit licit pentru circuit
De mic scoală, du-te la şcoală, doctorii morală
Te spală pe creier copile, ieşi din sală
Tras la tipar din tipare
Stări naturale induse artificial devin ameninţare
Limitare, timpul, distanţa, teorii cu balanţa banul şi piaţa
Softul, interfaţa, programul cu viaţa la toamnă restanţa
Alianţa bestiei trage foloase propagând intoleranţa
Defrişări de foioase şi conifere, exploatări miniere
Sonde petroliere pe diferite nivele
Planul se aplică prompt cică, ridică nivelul de comfort cică
Pe front ţine-ţi gura mică,
Jocul se dispută, şoarecii cu măşti pe mutră
Scoşi din laborator, se mută în cuburi la derută
Trec anii, uite pensionarii cum trag pe avarii
Nu-nţeleg pentru ce au tras ca măgarii
Nu-nţeleg unde le e viaţa, banii
Şi cum tâlharii i-au jefuit şi acum îi trimit la nani
Nişte măşti morbide ce abia respiră
Dar vrea să remodeleze trecutul ca pe plastilină.

Refren:
Şi mă doare, ai mei mor puţin câte puţin
Simţim şi iubim din ce în ce mai puţin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Şi vorbim mândrii de ce am putea să devenim.

Doare, ai mei mor puţin câte puţin
Simţim şi iubim din ce în ce mai puţin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Şi vorbim mândrii, degeaba.

[Stress]
Când sunt calm, sunt în apele mele
Cele mai întunecate, cum e cerul fără stele
Cele mai adânci, când de abia mai ies din ele
Dar mintea-mi zboară la cât trag oamenii pentru lovele
Ochii lor sunt ascunşi de mult timp după zăbrele
Şi tu esti la fel în afară de chip, oase şi piele
Mâinile de ajutor, le simţi cum se lasă grele
Şi te apasă-n jos de umeri la fel ca nişte bretele
Ei deţin mass-media cu rol de intermediar
Spor natural pozitiv, vor să scadă media
Creşti ca fi robot şi nu se poate remedia
Nu ştii ce vorbesc, caută masoni pe Wikipedia
Ştiu ce putere au şi influenţa-i infinită
Sateliţi care veghează sunt dincolo de orbită
Vor o rasă de roboti, umanitatea nu-i unită
Muncim pentru altul, sau murim, c-aşa-i în piramidă
Scutul jos, s-arunc suliţa ca la Termopile
Treişpe trepte pân-la ochi, scriu veninul meu pe file,
Ne pun otravă în pastile dar tu crezi că mai ai zile
Că totul merge ca pe roate, da-ntr-un scaun cu rotile.

Refren:
Doare, ai mei mor puţin câte puţin
Simţim şi iubim din ce în ce mai puţin
Din cerc în cerc fugim, ne lovim, ne sucim
Şi vorbim mândrii, degeaba.







 Caută    cu Google direct

Custom Search

 Traducere automată



Autentificare
Close 


  spacer
Versiunea mobilă | RSS | Arhivă stiri | Arhivă cereri | Parteneri media | Resurse | Condiții de utilizare | Politica de confidentialitate | Contact
 

#   a   b   c   d   e   f   g   h   i   j   k   l   m   n   o   p   q   r   s   t   u   v   w   x   y   z