# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Condoleanţe
- C. O. D

trimise de Gabriel MariusGabriel Marius.

[1]
Îţi scriu tristeţea de parcă mi-ai plâns în călimară
Iau foaia şi o arunc într-o flacără amară
Căldura invită la dans oxidenul înfunurat
Trepidaţie melancolică, a salutat şi a plecat.

Când te lupţi cu viaţa, mereu câştigă moartea
Cam ciudat rezultă că nimeni nu-ţi ţine partea
Acceptă-ţi condiţia, renunţă la umanitate
La ciocnirea dintre plus şi minus se împarte.

Tot ce a fost furat, perimetrul infinit de depăşit
Zâmbeşte de împlinire când, de fapt, e părăsit
Poate că viitorul e acum, deci prezentul e nul
Încetează! Şfârşitul e unic, nu va fi altul.

Să reîndrăgească armonia ascunsă prin ceaţă
Ştii cât atârnă coarnele de taur în balanţă
Moartea şi viaţa sunt doi copii gemeni orfani
Te bucuri că eşti viu inconştient chinu' la clan.

Refren: x2
Uită ce ai reţinut cu răbdare de deţinut
Am sperat la mai mult, dar nu s-a putut
Sincere condoleanţe pentru un suflet pierdut
Ce cândva îmi zâmbea, asta nu fost demult.

[2]

Mă simt legat de o existenţă perfect ireală
Îi urmez originile ca? varsă din cerneală
Calmul alungă sacrificiile, un moment de surdină
Se aşterne de departe, vede cu ochi de acvilă.

Fiinţa ce-şi plânge de milă cu sfoara în gât
Te afli două noduri aici pe pământ
Petale de iasomnie levitează, spune-mi şi mie
Când naratorul a dobândit putere de telechinezie.

Înţelegerea mă respinge, prăpastia e în faţă
Schimbarea îmi spune: "repede să zbori învaţă"
Cine eşti tu, mai exact? Unul dintre acei copii
Ce s-au adoptat reciprot uitând de cei vii?.

Îţi ofer un trifoi ai patru foi, te rog să scri
Începutul de zi cu zi, ăsta-i titlul lucrării
Aşteptarea moarte n-are, viaţă nici atât
Acum înţeleg de ce în faţa mea până şi tu ai tăcut.

Refren: x2
Uită ce ai reţinut cu răbdare de deţinut
Am sperat la mai mult, dar nu s-a putut
Sincere condoleanţe pentru un suflet pierdut
Ce cândva îmi zâmbea, asta nu fost demult.