Afară-i atât de frig
Norii se bat cu perne zburând peste case-n oraşu-adormit
Mă plimb pe străzi pustii
Văd oameni cu ochi de cărbune şi nasuri din morcovi portocalii...
Când muguri se deschid
Şi soarele mângâie neaua prin colţuri ce încă nu s-au topit
Încep din nou să visez
Cu ochii deschişi către lumea-mbrăcată-n culori mă tot minunez...
Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că eşti sătulă de discuţii despre un alt cer perfect...
Afară-i atât de cald
Aproape că poţi să faci o cafea dacă pui ibricul pe asfalt
E timpul să dispar
Să hoinăresc prin codrii ciopliţi de un vechi meşter tâmplar
Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că eşti sătulă de discuţii despre un alt cer perfect...
E destul pentru azi, m-am plictisit de baliverne
De discuţii în doi peri
Şi-aş vrea să trecem peste-acest veşnic început de
Dialog, să nu cântăm
mereu aceleaşi refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.
Când frunze ruginesc
Şi vântul se joacă prin păr imitând un gest prietenesc
Copiii se-ntorc pe rând
În băncile şcolii cu vara în suflet şi vacanţa în gând.
Iar tu îmi spui c-ai vrea să trecem direct la subiect
Că eşti sătulă de discuţii despre un alt cer perfect...
E destul pentru azi, te-ai plictisit de baliverne
De discuţii în doi peri
Şi-ai vrea să trecem peste-acest veşnic început de
Dialog, să nu cântăm
mereu aceleaşi refrene
Ca doi oameni stingheri
Ce se întâlnesc o dată pe an.