De m-apasă gânduri negre
și m-aruncă-n grele patimi
mă gândesc la ce a fost.
Iar strămoșii-mi vin aproape
și-mi arată că în viată
totuși încă am un rost.
De-a cladi din vechi ruine
din cenușa veacurilor
din trecutu-ndepartat,
scutul nou și sabia tare
ochii oțeliți și aprigi
ca si brațul ne-nfricat.
Umbre-mi sar în ajutor
și dintr-un copil, fărâmă,
acum cresc un vrăjitor.
Cu doar o simpla vorbă
cu mana-mi către cer,
scol din morți
strașnic neamul meu.
Peste Bucovina-ntreagă
suflă-acum chemarea nouă
sub stindard cu cap de lup.
Înaintea oștii strânse
neînfrânte pe vecie
trebui-va ca să lupt.
Și de-o fi să cad ucis
sufletu-mi va dăinui
în orice războinic vis.