Trecem unii pe langa altii zi de zi,
Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii,
Sigur niciodata pe toate nu le vom sti,
Dar sunt cateva pe care nu le voi uita.
Era o data un baiat pe nume Dani,
Care facea orice ca sa-si castige banii,
A inceput sa ia ce nu era al lui,
Si astfel s-a facut bezna-n viata lui.
Era o data o fata pe nume Carmen,
Ce locuia in gara printre oameni,
Plangea si se ruga sa supravietuiasca,
Dar sansa ei intarzia sa-i sarute inima.
R: Povestiri din Arad, din orasul meu,
S-au intamplat cu adevarat.
Cantecul meu il dedic celor ce mai cred
Ca Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Si ca o dovada ca Dumnezeu nu ne-a uitat
Astazi cand ma uit la Dani zambesc inlacrimat,
Vazand un tatic si-un sot atat de fericit,
Fiindca intr-o zi cu Isus s-a intalnit.
Si ca o dovada ca Dumnezeu nu ne-a uitat
Astazi cand o privesc pe Carmen zambesc inlacrimat,
Cum se apropie de altar intr-un alb imaculat
Viata ei s-a schimbat cu-adevarat.
R: Povestiri din Arad, din orasul meu,
S-au intamplat cu adevarat.
Cantecul meu il dedic celor ce mai cred
Ca Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Povestiri din Arad, din orasul meu,
S-au intamplat cu adevarat si pe mine m-au marcat.
Lucrurile s-au schimbat, amintirile le-am pastrat,
Ca sa se stie ca Dumnezeu
Nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Trecem unii pe langa altii zi de zi,
Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii,
Sigur niciodata pe toate nu le vom sti,
Dar sunt cateva pe care nu le voi uita,
Nu le voi uita..