A noua noapte albă (prozo-poem)
A doua noapte albă fără tine. Bine faci că nu răspunzi. Femeie să fi fost, aş fi făcut la fel.. Eşti muză sau buză? Sau bluză? Miliuoane de oameni scriu. trei oameni citesc. Un om memorează. El moare. S-a întâmplar de multe ori ca unii pe care-i credeam morţi să supravieţuiască, la fel şi invers. Dă de gândit. Dă de murit. Doi prieteni aveau o amantă. Unul a murit. Al doilea a murit şi el. Amanta este veşnică. Eram la masă, unul a căzut, altul a dispărut pe cer. Aburii vinului urcau. Mirosul de mistreţ prăjit urca şi el. Curprins de o veselie turbată, mistreţul viu a străbătut sala toată. Aşa ceva nu s-a mai văzut. A fos un poet mare care se credea mic, a fost un poet mic care se credea mare în alte părţi. M-au cotropit poeţii. De aceea am trecut la proză, apoi voi trece la teatru, la critică şi, obligatoriu, la cimitir pentru un reportaj despre istoria literaturii. Nu-mi pasă de criza mondială. Îmi pasă că mor oameni, nu de boală, că şi aia este rea, ci de briceag, de exploziv, de credinţă, de neputinţă, de ură, de cianură, de tot ce vrei. Doamne, de ce ne făcuşi mişei? Mai sutem după chipul şi asemănarea Ta? Aşi, de unde? Nici ecologiştii nu au soluţii. ne apucăm de imagologie, aia este, avem imagini false în buricul creierului. Nu sunt bolnav din dragoste, ba sunt. oricare leac e împotriva mea, oricând de mi te-nchipui, tu eşti prea departe, când eşti aici, mă-nchid precum o carte. Eu am să spun, eşti chiar destinul meu, cu tine-ncept să cred în Dumnezeu, n-a fost şi nu-i atotputernic, cuceritor, devin cucernic.
Boris M. Marian
22 sept. 5016
.